În inima orașului Lima, Peru, se află o comoară ascunsă - catacombele de sub Bazilica și Mănăstirea San Francisco. Aceste tuneluri antice, construite de ordinul franciscan în 1549, au servit drept cimitir al orașului în timpul erei coloniale spaniole. Catacombele au rămas uitate de secole până la redescoperirea lor în 1951, iar astăzi, ele stau ca o mărturie a istoriei bogate și a moștenirii culturale a Limei.
O călătorie în timp
Catacombele din Lima: construcția și scopul
În 1546, a început construcția Bazilicii și Mănăstirii din San Francisco, catacombele fiind parte integrantă a proiectului. Aceste camere subterane au fost construite pentru a sprijini mănăstirea în cazul unui cutremur, care era o amenințare constantă în regiune. Catacombele au fost construite cu grijă pentru a oferi stabilitate și protecție, asigurând siguranța locuitorilor deasupra solului.
Cimitirul orașului
În timpul erei spaniole a Peru, catacombele au servit drept cimitir principal pentru orașul Lima. Călugării franciscani l-au lăsat pe decedat să se odihnească în camerele subterane, iar în timp, catacombele au devenit locul final de odihnă pentru aproximativ 25,000 de indivizi. De la oameni obișnuiți la cei bogați și influenți, oameni din toate categoriile sociale și-au găsit locuința veșnică în aceste terenuri sfințite.
Închidere și redescoperire
Utilizarea catacombelor ca cimitir a luat sfârșit în 1810, în urma Războiului de Independență al Peruanului. Generalul Jose de San Martin, o figură cheie în lupta lui Peru pentru independență, a interzis folosirea cimitirului, iar catacombele au fost închise. Timp de mulți ani, existența acestor pasaje subterane a rămas uitată până la redescoperirea lor fortuită în 1951.
Dezvăluirea misterelor
Complexul subteran
Catacombele de sub Bazilica și Mănăstirea San Francisco nu se limitează doar la terenurile mănăstirii. Se întind sub Lima, conectând diverse repere, cum ar fi Palatul Guvernului, Palatul Legislativ și Alameda de los Descalzos de pe cealaltă parte a râului Rímac. Aceste tuneluri interconectate au servit ca mijloc de transport și comunicație, legând clădiri importante și oferind o rețea ascunsă sub suprafața orașului.
Cartografierea necunoscutului
În ciuda încercărilor de a mapa întregul complex în 1981, adevărata întindere a catacombelor rămâne un mister. Labirintul subteran se extinde dincolo de imaginație, eludând explorarea și documentarea cuprinzătoare. Tunelurile care duc în diferite puncte din centrul capitalei continuă să intrigă istoricii și arheologii, lăsându-le cu sarcina descurajantă de a dezvălui secretele ascunse în adâncurile întunecate ale catacombelor.
Descoperiri în adâncuri
În timpul explorărilor catacombelor, a fost dezgropată o criptă despre care se crede că a servit drept depozit de muniție. O altă ipoteză sugerează legătura sa cu Biserica Desamparados, construită de viceregele Pedro Antonio Fernandez de Castro, al 10-lea conte de Lemos. Această criptă și alte camere din catacombe conțineau nu numai rămășițe umane, ci și artefacte și comori valoroase, sugerând scopul lor dincolo de a fi un simplu cimitir. Experții comandați de statul peruan consideră că catacombele au servit ca mijloc de protejare a localnicilor din zonă împotriva pirateriei și de salvgardare a bunurilor de valoare.
Păstrarea istoriei
Un monument de patrimoniu
Bazilica și Mănăstirea San Francisco, împreună cu catacombele sale, au o importanță istorică și culturală imensă. Este considerat unul dintre cele mai importante monumente de patrimoniu din centrul istoric al Limei. Ca recunoaștere a importanței sale, UNESCO a declarat Centrul Istoric din Lima, inclusiv complexul San Francisco, un sit al Patrimoniului Mondial la 9 decembrie 1988. Această denumire prestigioasă solidifică locul catacombelelor în istorie și subliniază necesitatea conservării și protecției lor.
De la cimitir la muzeu
În 1950, catacombele au fost redeschise ca muzeu, permițând vizitatorilor să exploreze această lume subterană și să învețe despre trecutul Limei. Oasele celor aproximativ 25,000 de indivizi îngropați în catacombe sunt organizate în diferite încăperi în funcție de tipul lor, creând un ecran unic și care provoacă gândirea. Unele dintre oase sunt aranjate în modele artistice, evidențiind sensibilitățile artistice ale călugărilor franciscani care le-au depus cu grijă. Această juxtapunere a morții și a artei servește ca o amintire emoționantă a impermanenței vieții și a frumuseții durabile a creativității umane.
Cuvintele finale
Catacombele uitate din Lima stau ca un martor al istoriei bogate și al moștenirii culturale a orașului. De la construirea lor în secolul al XVI-lea până la închiderea lor ca cimitir în secolul al XIX-lea și redescoperirea lor în secolul al XX-lea, aceste camere subterane au fost martorii fluxului și refluxului timpului. Astăzi, ele oferă o privire în trecut, permițând vizitatorilor să se conecteze cu poveștile celor care au venit înainte. Catacombele din Lima îi atrag pe aventurieri să-și exploreze adâncurile ascunse, dezvăluirea misterelor care se află sub suprafață și păstrează amintirea unei epoci trecute.
