Un grup de oameni de știință de la Institutul de Cercetare Senckenberg din Frankfurt, Germania, și-a propus în urmă cu câțiva ani să pună o față umană pe speciile de hominide arhaice care cutreierau înainte Pământul. Folosind tehnici criminalistice avansate, ei au produs 27 de capete model bazate pe piese osoase, dinți și cranii descoperite în întreaga lume în timpul secolului trecut. Craniile sculptate complex sunt rezultatul unor ani de cercetare în Africa, Asia și Europa.
Cel puțin o duzină de specii asemănătoare oamenilor au existat pe Pământ în ultimii 8 milioane de ani. Reconstrucțiile faciale, care fac parte din expoziția Safari zum Urmenschen („Safariul oamenilor timpurii”), ne poartă într-o călătorie în timp, începând cu șapte milioane de ani în urmă cu specia. sahelanthropus tchadensis și terminând cu zilele moderne Homo sapiens.
Fiecare chip spune propria sa poveste despre viețile hominidelor din epoca lor, inclusiv unde au trăit, ce au mâncat și cauza probabilă a morții. Fiecare chip oferă propria sa poveste despre viața hominicilor din acea epocă, inclusiv unde au trăit, ce au mâncat și cum au murit. Când s-a deschis inițial, afișajul a stârnit dezbateri aprinse, din cauza dezacordurilor de zeci de ani cu privire la clasificarea acestor specii antice.
Fosilele sunt notoriu dificil de clasificat ca o specie sau alta. Doar câteva mii de fosile preistorice au fost dezgropate, iar subspecii întregi sunt frecvent cunoscute doar dintr-o singură falcă sau un craniu incomplet.
De exemplu, recenta descoperire a unui craniu la Dmansi din Turcia a sugerat că o serie de specii contemporane de timpurii „Homo” – Homo habilis, Homo rudolfensis, Homo ergaster, și Homo erectus – sunt de fapt doar variații ale unei singure specii.
Oasele nu pot dezvălui decât atât de multe, iar specialiștii sunt obligați să facă estimări în cunoștință de cauză pentru a umple golurile dintr-un arbore genealogic vechi de 8 milioane de ani. Paleoantropologii trebuie să rescrie originile strămoșilor omenirii cu fiecare nouă descoperire, adăugând noi ramuri și înregistrând atunci când speciile se divid, iar multe descoperiri, în loc să ofere răspunsuri despre trecutul nostru antic, ridică doar întrebări suplimentare.
Toumai („speranța vieții”) este numele dat oaselor unui hominid descoperit în urmă cu mai bine de un deceniu în deșertul Djurab din Ciad, Africa de Vest, aparținând sahelanthropus tchadensis specii. Este unul dintre cele mai vechi exemplare de hominide descoperite vreodată, datând de 6.8 milioane de ani.
Craniul de sahelanthropus tchadensis era destul de mic. Carcasa creierului are doar 320 cm³ până la 380 cm³ în volum, ceea ce este comparabil cu cel al cimpanzeilor actuali și mult mai puțin decât volumul uman mediu de 1350 cm³.
Australopithecus afarensis a trăit între 3.9 și 2.9 milioane de ani în urmă și avea o capacitate a creierului de 380 până la 430 cc. O serie de rămășițe ale acestei specii au fost descoperite în Etiopia, inclusiv individul descris mai sus, al cărui craniu și maxilarul au fost descoperite în 1975 printre rămășițele altor șaptesprezece (nouă adulți, trei adolescenți și cinci copii) din regiunea Afar din Etiopia. „Lucy”, un schelet aproape complet de 3.2 milioane de ani descoperit în Hader, este cel mai cunoscut exemplu de Australopithecus afarensis.
Doamna Ples este o poreclă comună pentru cei mai completi Australopithecus africanus craniu, care a fost descoperit în Sterkfontein, Africa de Sud, în 1947. Deși sexul fosilei nu este complet sigur, „ea” era o persoană de vârstă mijlocie care a trăit acum 2.5 milioane de ani și avea o capacitate a creierului de 485 cc.
Doamna Ples a murit după ce a căzut într-o groapă de cretă, iar rămășițele ei au fost păstrate atunci când groapa s-a umplut cu sedimente mai târziu. Fălcile mari și dinții Australopithecus africanus speciile, care au trăit în sudul Africii în urmă cu 3 și 2 milioane de ani, au lăsat de mult perplexi experții, dar acum cred că designul craniului a fost perfect pentru despicarea nucilor și a semințelor.
Paranthropus aethiopicus este o specie de hominid despre care se crede că a trăit între 2.7 și 2.5 milioane de ani în urmă. Se știu foarte puține despre ele, deoarece au fost găsite atât de puține rămășițe.
Individul înfățișat a fost reconstruit din craniul unui adult de sex masculin găsit pe malul de vest al lacului Turkana din Kenya în 1985. El a devenit cunoscut sub numele de „Craniu Negru” datorită colorării întunecate a osului cauzată de nivelurile ridicate de mangan. Black Skull avea o capacitate craniană de 410 cc, iar forma gurii sale indică faptul că avea o mușcătură puternică și putea mesteca plante.
„Zinj” este numele dat unui craniu vechi de 1.8 milioane de ani Paranthropus boisei specie găsită în 1959 în Cheile Olduvai din Tanzania. Numit după clasificarea originală a speciei, Zinjanthropus boisei, Zinj a fost primul găsit aparținând acestui grup de hominide.
Paranthropus boisei a trăit în Africa de Est cu aproximativ 2.3 până la 1.2 milioane de ani în urmă. Aveau un volum al creierului de aproximativ 500 până la 550cc și ar fi mâncat semințe, plante și rădăcini care au fost dezgropate folosind bețișoare de oase. Datorită maxilarului puternic care ar fi fost folosit și pentru spargerea nucilor, Zinj este cunoscut și sub numele de „Omul Spărgătorul de Nuci”.
Acest model este al unui mascul adult din specie Homo rudolfensis, reconstruit din fragmente osoase vechi de 1.8 milioane de ani găsite în Koobi Fora, Kenya, în 1972. A folosit unelte de piatră și a mâncat carne și plante. Homo rudolfensis a trăit de la 1.9 la 1.7 milioane de ani în urmă și a avut o capacitate craniană mai mare decât contemporanii săi, variind de la 530 la 750 cmc. Aveau trăsături distinctive, inclusiv o față mai plată, mai lată și dinți post-canini mai largi, cu coroane și rădăcini mai complexe.
Găsirea „Turkana Boy” a fost una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din paleoantropologie. Reconstrucția sa a venit din scheletul aproape perfect conservat găsit în 1984 la Nariokotome lângă Lacul Turkana din Kenya. Este cel mai complet schelet uman timpuriu găsit vreodată.
Se crede că Turkana Boy avea între 7 și 15 ani și a trăit acum 1.6 milioane de ani. Potrivit cercetărilor, băiatul a murit lângă o deltă a unui râu de mică adâncime, unde a fost acoperit de sedimente aluviale. homo ergaster a trăit între 1.8 și 1.3 milioane de ani în urmă și avea o capacitate craniană de 700 până la 900 cmc. Au fost găsite rămășițe în Tanzania, Etiopia, Kenya și Africa de Sud.
„Miguelon” este numele dat rămășițelor unui mascul adult aparținând Homo heidelbergensis grup, descoperit în Sima de los Huesos („groapa oaselor”), Spania, în 1993. Peste 5,500 de fosile umane ale acestei specii, care sunt considerate a fi strămoșul direct al neandertalienilor, au fost găsite în Sima de los. Site-ul Huesos.
Miguelon, care este porecla de „Atapuerca 5”, este cel mai complet craniu al unui Homo heidelbergensis găsit vreodată. Miguelon este un bărbat de treizeci de ani care a murit în urmă cu aproximativ 400,000 de ani. Craniul său a arătat dovezi ale a 13 impacturi separate și a murit din cauza septicemiei cauzate de dinții sparți – un dinte a fost rupt în jumătate de o lovitură puternică, astfel încât carnea a fost expusă și a dus la un proces infecțios care a continuat până aproape de osul orbital. .
Modelul, prezentat aici, nu include deformarea. Homo heidelbergensis a trăit între 1.3 milioane și 200,000 de ani în urmă. Volumul lor cranian de 1100 până la 1400 cc se suprapune cu media de 1350 cc a oamenilor moderni. Fosile ale acestei specii au fost găsite în Spania, Italia, Franța și Grecia.
„Bătrânul din La Chapelle” a fost recreat din craniul și maxilarul unui homo neanderthalensis bărbat găsit îngropat în roca de calcar a unei mici peșteri de lângă La Chapelle-aux-Saints, în Franța, în 1908.
A trăit acum 56,000 de ani și a fost primul schelet relativ complet al unui Neanderthal găsit vreodată. Oamenii de știință estimează că era relativ bătrân în momentul în care a murit, deoarece osul crescuse din nou de-a lungul gingiilor unde își pierduse mai mulți dinți, poate cu decenii înainte. De fapt, îi lipseau atât de mulți dinți încât este posibil să fi avut nevoie de mâncarea lui măcinată înainte de a putea să o mănânce.
Scheletul bătrânului indică faptul că acesta a suferit și o serie de afecțiuni, inclusiv artrită, și că avea numeroase oase rupte. Neanderthalienii sunt în general clasificați de către paleontologi drept specia Homo neanderthalensis, dar unii le consideră a fi o subspecie a Sapiens Homo (Homo sapiens neanderthalensis).
Se crede că primii oameni cu trăsături proto-neanderthaliene au existat în Europa încă de acum 600,000-350,000 de ani și au dispărut în urmă cu aproximativ 30,000 de ani. Capacitatea craniană a lui Neanderthal a fost considerabil mai mare decât media de 1350 cc pentru oamenii moderni. Cu toate acestea, aveau și o dimensiune corporală mai mare. Cercetările recente indică acum faptul că aveau niveluri de inteligență identice sau similare ca oamenii moderni.
„Hobbitul” este numele dat rămășițelor feminine ale speciei de hominid cunoscute ca Homo floresiensis, găsită în Liang Bua, Flores, Indonezia, în 2003. Numele după statura ei mică, avea aproximativ 1 metru înălțime (aproximativ 3'3″) și a trăit acum aproximativ 18,000 de ani.
Scheletele parțiale ale altor nouă oameni au fost deja dezgropate și au fost în centrul cercetărilor riguroase pentru a determina dacă reprezintă o specie diferită de oamenii moderni – acum se consideră că o fac. Acest hominid este remarcabil pentru corpul și creierul său mic (420 cmc), precum și pentru viața lungă (poate chiar acum 12,000 de ani).
Denumirea științifică pentru oameni este Sapiens Homo (Latina înseamnă „înțelept”). Oamenii moderni din punct de vedere anatomic au apărut pentru prima dată în înregistrările fosile de acum 195,000 de ani în Africa. Modelul prezentat mai sus a fost creat folosind părți ale craniului și mandibulei descoperite într-o peșteră din Israel în 1969.
Această tânără femelă Homo sapien a existat undeva între 100,000 și 90,000 de ani în urmă. Oasele ei sugerează că avea în jur de 20 de ani. Capul ei zdrobit a fost descoperit într-un mormânt mic alături de oasele altor 20.
Reconstrucțiile faciale au fost transformate într-un videoclip animat de Dan Petrovic, care descrie schimbarea treptată a trăsăturilor faciale în timp.
