În 2016, o echipă internațională dedicată de marinari și oameni de știință s-a angajat într-o misiune de supraveghere a Mării Negre (Proiect de arheologie maritimă la Marea Neagră) pentru dovezi ale răspunsului uman preistoric la creșterea nivelului mării. Ceea ce au întâlnit a depășit toate așteptările. Folosind sonar și vehicule operate de la distanță, cercetătorii au dat peste 41 de epave remarcabil de bine conservate, de peste un mileniu de timp.
Chimia unică a apei din Marea Neagră a jucat un rol crucial în conservarea acestor vase antice. Spre deosebire de multe corpuri de apă, Marea Neagră are un conținut extrem de scăzut de oxigen la anumite adâncimi, creând un „punct mort” aproape lipsit de oxigen. Această lipsă de oxigen încetinește drastic degradarea lemnului și a frânghiei, permițând acestor nave să rămână remarcabil de intacte, chiar și după sute de ani sub valuri.
La o examinare mai atentă, a devenit clar că unele dintre acestea naufragii nu numai că au fost bine conservate, ci și au păstrat detalii complicate ale construcției lor originale. Urmele de daltă și unelte pe scânduri individuale, precum și materialele de tachelaj intacte, colacii de frânghie, cârmele și elementele decorative din lemn sculptat, oferă o fereastră către măiestria navigatorilor din secolele trecute.
Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestei descoperiri este gama largă de perioade de timp și civilizații reprezentate de epave. Datând din secolul al IX-lea până în secolul al XIX-lea, aceste nave includ nave bizantine, otomane și italiene medievale. În plus, încărcătura transportată de aceste transporturi comerciale a oferit informații valoroase asupra rețelelor comerciale extinse ale vremii, cu mărfuri variind de la metale prețioase la mirodenii.
Ceea ce face aceste descoperiri și mai intrigante este explicația din spatele decesului epavelor. Se crede că furtunile violente au fost vinovații pentru scufundarea acestor nave, mai degrabă decât bătăliile sau întâlnirile cu bucanerii. Vremea aprigă și natura imprevizibilă a furtunilor Mării Negre s-au dovedit a fi un adversar formidabil pentru acești marinari antici.
Acest sondaj inovator a fost realizat de o echipă de oameni de știință britanici, americani și bulgari, care au folosit tehnologii de ultimă oră de cartografiere subacvatică. Două vehicule operate de la distanță au fost folosite pentru a captura fotografii de înaltă rezoluție, videoclipuri și măsurători laser ale epavelor. Aceste înregistrări vizuale și spațiale meticuloase au fost apoi transformate în modele tridimensionale, oferind cercetătorilor și entuziaștilor deopotrivă o experiență captivantă a acestor relicve antice.
Pe lângă informațiile neprețuite obținute în urma epavelor în sine, echipa a colectat și probe de miez de pe fundul mării Mării Negre. Aceste mostre ar fi supuse unei analize riguroase, permițând cercetătorilor să descopere modul în care popoarele preistorice s-au navigat și s-au adaptat la condițiile de mediu în continuă schimbare.
Interesant, descoperirile din „punctul mort” din Marea Neagră nu s-au oprit aici. În 2018, cercetătorii au descoperit cea mai veche epavă intactă din lume în această regiune izolată a Mării Negre. Nava, despre care se crede că are o vechime de aproximativ 2,400 de ani, se crede că este o navă comercială grecească asemănătoare cu cea în care a navigat legendarul Ulise.
Se estimează că nava este din perioada clasică, datând din jurul anului 400 î.Hr. Este un vas din lemn, care măsoară aproximativ 75 de picioare lungime și a fost remarcabil de bine conservat, cu catargul, cârma și băncile de vâsle încă intacte. Cercetătorii au găsit, de asemenea, numeroase oale antice, borcane și amfore, indicând o încărcătură cu diverse mărfuri.
Cercetătorii cred că nava avea un echipaj mixt greco-fenician și probabil că era implicată în rutele comerciale din lumea antică. Este posibil să fi navigat de la Marea Neagră către destinații din Marea Mediterană, transportând mărfuri precum vin și ulei de măsline.
Descoperirile din „punctul mort” al Mării Negre nu numai că au captat imaginația oamenilor de știință, dar au reaprins și interesul pentru arheologia maritimă și misterele trecutului. Aceste epave remarcabil de bine conservate oferă o oportunitate rară de a pune laolaltă istoria maritimă a regiunii, fiind o poartă către viețile și mijloacele de trai ale celor care s-au aventurat cândva pe aceste ape perfide.
Pe măsură ce săpăm mai adânc în secretele adâncurilor Mării Negre, nu numai că descoperim fragmente de vase pierdute în timp, dar ne conectăm și cu luptele, triumfurile și schimburile culturale ale civilizațiilor dispărute de mult. Cu fiecare naufragiu, un capitol din istorie este dezvăluit, amintindu-ne de interconexiunea dintre experiența umană și rămășițele prețioase care zac sub valuri.
