În inima Regatului Unit, o bogată tapiserie de monumente antice țese o narațiune captivantă a evoluției civilizației. Întinzându-se înapoi la o perioadă în care aceste pământuri găzduiau o multitudine de culturi tribale, aceste relicve oferă o privire într-o lume plină de misticism și simbioză cu natura. De la movile funerare și megaliți până la renumitul Stonehenge, aceste relicve simbolizează o legătură tangibilă între prezent și trecut. Cu toate acestea, o astfel de descoperire extraordinară se deosebește, realizată în mod intrigant nu din piatră, ci din lemn! Acest articol dezvăluie enigma din jurul acestui misterios monument antic, așa-numitul Seahenge.
Urmărirea rădăcinilor Seahenge
Amplasat pe coasta de est a Marii Britanii, satul liniștit Holme-next-the-Sea, Norfolk, pare o locație puțin probabilă pentru descoperiri arheologice inovatoare. Cu toate acestea, în 1998, acest cătun senin de pe litoral a devenit centrul atenției globale când un arheolog amator local, John Lorimer, a dat peste cap de topor din epoca bronzului pe plajă. Intrigat, Lorimer și-a continuat explorările, ceea ce a dus la o descoperire și mai semnificativă: un ciot de copac răsturnat care iese de pe țărmul nisipos.
Pe măsură ce valul s-a retras, adevărata formă a ciotului s-a desfășurat - a făcut parte dintr-un aranjament circular nevăzut până acum de stâlpi de lemn, cu ciotul răsturnat în miez. Această descoperire neașteptată a captat rapid atenția arheologilor profesioniști, care au ajuns curând la fața locului pentru a dezvălui întreaga amploare a acestei descoperiri extraordinare.
Seahenge: O creație unică din epoca bronzului
Seahenge, așa cum a ajuns să fie cunoscut, nu era doar unic, ci și incredibil de vechi. Datarea cu radiocarbon a relevat faptul că cercul de lemn a fost ridicat în jurul anului 2049 î.Hr. în timpul epocii bronzului, fapt determinat prin examinarea vechimii arborilor folosiți în construcție.
Monumentul cuprindea cincizeci și cinci de trunchiuri de stejar despicate aranjate într-un cerc de aproximativ 7 pe 6 metri (23 pe 20 picioare). În mod intrigant, trunchiurile au fost împărțite în jumătate pe verticală, poziționate cu partea rotunjită a scoarței îndreptată spre exterior și partea plată spre interior, cu excepția unui trunchi, care a fost așezat în ordine inversă.
Un anumit portbagaj prezenta o furcă în formă de Y, creând o intrare îngustă în carcasă. În fața acestei deschideri se afla un alt portbagaj, oferind o barieră vizuală pentru cercul interior. Închis în cercul de lemn era emblematicul ciot de copac răsturnat, cu rădăcinile sale ajungând spre cer.
Decodificarea scopului Seahenge
Dezlegarea scopului lui Seahenge a fost o provocare atât pentru arheologi, cât și pentru istorici. Consensul predominant indică o funcție ritualică, posibil legată de practicile funerare din epoca bronzului.
O teorie sugerează că Seahenge a fost folosit pentru excarnare, o practică funerară străveche care implică îndepărtarea cărnii din corpuri, asemănătoare cu înmormântarea cerului tibetan modern. Cei decedați au fost probabil așezați deasupra ciotului răsturnat, expuși la intemperii și la păsări de carii. Această practică sugerează o credință în continuarea spiritului după degradarea fizică a corpului, rămășițele fiind consumate și împrăștiate de păsările de pradă.
În plus, Seahenge poate fi servit ca un loc ceremonial, aspectul său simbolizând granița dintre viață și moarte, dintre lumea muritorilor și tărâmul de dincolo. Apropierea sa de mare sugerează că oamenii din epoca bronzului ar fi putut percepe marea ca marginea lumii, cu viața de apoi dincolo de orizont.
Natura exactă a scopului inițial al lui Seahenge rămâne însă o enigmă. Cu toate acestea, importanța sa inconfundabilă pentru vechii locuitori ai regiunii este evidentă în designul simbolic al monumentului și construcția elaborată.
Perspective în Marea Britanie din epoca bronzului
Seahenge oferă perspective neprețuite despre viața oamenilor din epoca bronzului din Marea Britanie. Cheresteaua conservată oferă dovezi tangibile ale tehnicilor aplicate de acești primi constructori. Urmele vizibile de pe trunchi sugerează utilizarea topoarelor de bronz, probabil provenite din regiunea Cornwall, indicând relațiile comerciale dintre triburi.
Cercetările ulterioare sugerează că construcția Seahenge a fost un eveniment semnificativ, care a implicat probabil o forță de muncă substanțială, posibil până la 50 de persoane. Această constatare evidențiază existența unor comunități puternice și familiaritatea cu proiectele de construcții la scară largă în epoca bronzului.
Peisajul Seahenge
Cercetările indică faptul că mediul înconjurător al Seahenge a suferit schimbări semnificative de la construirea sa. Inițial, monumentul a fost probabil construit mai în interior, pe o mlaștină sărată sau o mlaștină de maree. De-a lungul timpului, această mlaștină s-a transformat într-o zonă umedă de apă dulce, încurajând creșterea copacilor și formarea straturilor de turbă. Pe măsură ce nivelul mării a crescut, aceste straturi de turbă au fost scufundate și acoperite cu nisip, păstrând efectiv rămășițele lui Seahenge.
În ciuda oportunităților limitate de săpături, în apropiere de Seahenge au fost descoperite unele artefacte valoroase, inclusiv cioburile de ceramică din epoca bronzului, ceea ce sugerează că situl era încă în uz la câteva secole după construcția sa inițială.
Dezbaterea asupra viitorului lui Seahenge
Descoperirea lui Seahenge a aprins o dezbatere acerbă cu privire la conservarea și proprietatea sa. Comunitatea locală a sperat să păstreze monumentul și să atragă turiști în regiune. În schimb, „druizii moderni” și „neopăgânii” s-au opus oricărei perturbări a sitului, în timp ce arheologii au pledat pentru conservarea acestuia într-un muzeu.
Conflictul a atras o atenție semnificativă a presei, culminând cu o ordonanță de la înalta instanță care a împiedicat protestatarii să se apropie de locul. În cele din urmă, echipa English Heritage a reușit să sape și să îndepărteze rămășițele Seahenge, în ciuda opoziției puternice din partea diferitelor facțiuni.
Starea actuală a lui Seahenge
Rămășițele Seahenge au fost transportate pentru conservare la centrul de teren al Fenland Archaeology Trust din Flag Fen, Cambridgeshire. Aici, au fost scufundați în apă dulce pentru curățare, scanare și conservare în continuare. A fost folosită o metodă inovatoare de conservare, înmuierea lemnului în apă emulsionată cu ceară, înlocuind efectiv umiditatea din lemn cu ceară. În 2008, o replică Seahenge a fost expusă la Muzeul King's Lynn din King's Lynn.
Seahenge: O legătură atemporală
Seahenge nu este singurul cerc de lemn descoperit în Anglia. Un al doilea cerc de lemn mai mic a fost găsit la doar o sută de metri est de Seahenge, subliniind semnificația acestor structuri în Marea Britanie din epoca bronzului, în special în Anglia de Est.
Aceste comori arheologice oferă perspective neprețuite asupra culturilor din Epoca Bronzului din Europa, dezvăluind o societate profund conectată la natură, cufundată în misticism și capabilă de isprăvi arhitecturale remarcabile. Cu Seahenge păstrat acum, aceste conexiuni cu trecutul nostru străvechi au devenit atemporale.
