Traseul Appalachian, care se întinde pe peste 2,000 de mile și 14 state, atrage aventurieri din întreaga lume care caută fiorul și provocarea de a face drumeții prin sălbăticia uluitoare. Cu toate acestea, acest traseu pitoresc deține, de asemenea, partea echitabilă de pericole și mistere.
Un astfel de mister se învârte în jurul dispariției lui Geraldine Largay, o asistentă în vârstă de 66 de ani, pensionată din forțele aeriene, care s-a îmbarcat într-o excursie individuală a Traseul Appalachian în vara anului 2013. În ciuda experienței sale extinse de drumeții și a planificării atente, Largay a dispărut fără urmă. Acest articol analizează cazul nedumerit al Geraldinei Largay, lupta ei disperată de 26 de zile pentru supraviețuire și întrebările pe care le ridică cu privire la măsurile de siguranță pe traseu.
Calatoria incepe
Geraldine Largay, cunoscută cu afecțiune sub numele de Gerry, nu era străină de drumețiile pe distanțe lungi. După ce a explorat numeroase trasee în apropierea casei ei din Tennessee, ea a decis să se provoace cu aventura supremă - drumeții pe toată lungimea traseului Appalachian. Cu sprijinul și încurajarea soțului ei, ea a pornit în drumeție în iulie 2013.
Abaterea de la potecă
Călătoria lui Largay a luat o întorsătură neașteptată în dimineața zilei de 22 iulie 2013. În timp ce mergea singură, ea a plecat de pe traseu pentru a găsi un loc retras pentru a se uşura. Nu știa că acest ocol de moment va duce la dispariția ei și la o luptă disperată pentru supraviețuire.
O rugăminte disperată
La două săptămâni după ce a rătăcit de pe traseu, Largay a lăsat în urmă o rugăminte sfâșietoare în caietul ei. Din 6 august 2013, cuvintele ei au fost un mesaj obsedant pentru lume:
„Când îmi găsești cadavrul, te rog să-i suni pe soțul meu George și pe fiica mea Kerry. Va fi cea mai mare bunăvoință pentru ei să știe că sunt mort și unde m-ai găsit – indiferent de câți ani peste acum.” — Geraldine Largay
În ziua în care a dispărut, George Largay nu era prea departe de locația ei. Condusese până la Route 27 Crossing, care era o călătorie de 22 mile de la adăpostul unde fusese văzută ultima dată. Ea încercase să parcurgă traseul Appalachian de 2,168 de mile și parcursese deja peste 1,000 de mile.
În conformitate cu tradiția drumețiilor pe distanțe lungi, Largay și-a dat un nume de traseu, care s-a întâmplat să fie „Inchworm”. George a avut șansa să-și cunoască soția din când în când pentru a-i oferi provizii și pentru a petrece ceva timp cu ea.
Efort amplu de căutare
Dispariția lui Largay a declanșat un efort masiv de căutare și salvare, cu sute de voluntari și profesioniști străbătând zona din jurul Traseului Appalachian. În următoarele câteva săptămâni, echipa de căutare a inclus și avioane, poliție de stat, gardieni din parcurile naționale și departamente de pompieri. Din păcate, ploile abundente din acele săptămâni au ascuns traseul, făcând căutarea mai dificilă. Au urmărit sfaturile drumeților, au străbătut potecile laterale și au pus câinii să caute. În ciuda eforturilor lor extrem de dedicate, Largay a rămas evaziv timp de peste doi ani.
Răspuns îndoielnic și măsuri de siguranță
Descoperirea rămășițelor lui Largay în octombrie 2015 a ridicat semne de întrebare cu privire la răspunsul echipelor de căutare și salvare și măsurile generale de siguranță în vigoare pe Traseul Appalachian. Unii critici au susținut că efortul de căutare ar fi trebuit să fie mai amănunțit, în timp ce alții au subliniat nevoia de instrumente de comunicare și infrastructură îmbunătățite de-a lungul traseului.
Ultimele 26 de zile
Cortul lui Largay, împreună cu jurnalul ei, a fost descoperit la aproximativ două mile de Appalachian Trail. Jurnalul a oferit o privire asupra luptei ei disperate pentru supraviețuire în ultimele ei zile. Acesta a dezvăluit că Largay a reușit să supraviețuiască cel puțin 26 de zile după ce s-a pierdut, dar în cele din urmă a cedat expunerii, lipsei de hrană și apă.
În documente se vede că Largay a încercat să-i trimită un mesaj soțului ei când s-a pierdut în timp ce mergea. La ora 11 dimineața în acea zi, ea a trimis un mesaj pe care scria: „În necaz. Am ieșit din urmă pentru a merge la br. Acum pierdut. Poti suna AMC la c dacă un întreținător de traseu mă poate ajuta. Undeva la nord de drumul pădurii. XOX.”
Din păcate, textul nu a ajuns niciodată din cauza serviciului celular slab sau insuficient. În efortul de a ajunge la un semnal mai bun, ea a mers mai sus și a încercat să trimită același mesaj de încă 10 ori în următoarele 90 de minute, înainte de a se liniști pentru noapte.
În ziua următoare, ea a încercat fără succes să trimită mesaje din nou la 4.18, spunând: „Pierdută de ieri. În afara traseului 3 sau 4 mile. Sunati la politie pentru ce sa faceti va rog. XOX.” Până a doua zi, George Largay devenise îngrijorat și a început căutarea oficială.
A fost găsit un cadavru
În octombrie 2015, un pădurar al Marinei SUA a dat peste ceva ciudat – un „posibil cadavru”. Locotenentul Kevin Adam a scris despre gândurile sale la acea vreme, spunând: „Ar fi putut fi un corp uman, oase de animale sau, dacă ar fi fost un corp, ar fi putut fi Gerry Largay?”
Când a ajuns la fața locului, îndoielile lui Adam s-au evaporat. „Am văzut un cort turtit, cu un rucsac verde în afara lui și un craniu uman cu ceea ce credeam a fi un sac de dormit în jurul lui. Eram 99% sigur că acesta era al lui Gerry Largay.”
„Campingul era greu de văzut dacă nu erai chiar lângă el.” — Locotenentul Kevin Adam
Campingul a fost ascuns într-o zonă densă împădurită, care se afla în apropierea Marinei și a proprietății publice. Largay făcuse un pat improvizat din copaci mici, ace de pin și, posibil, puțină murdărie, astfel încât cortul ei să nu se ude.
Alte articole de bază pentru drumeții găsite la camping au inclus hărți, o haină de ploaie, o pătură spațială, sfoară, genți Ziploc și o lanternă care încă funcționa. Au fost descoperite și mici mementouri umane, cum ar fi o șapcă de baseball albastră, ață dentară, un colier făcut cu o piatră albă și caietul ei bântuitor.
Ocaziile pierdute
Au existat, de asemenea, dovezi ale oportunităților pierdute: un baldachin deschis în apropiere, unde ar fi putut fi văzută cu ușurință din cer, dacă cortul ei ar fi fost dedesubt. În plus, Largay a încercat să dea foc, a sugerat Adam, observând copacii din apropiere care fuseseră pârjoliți în negru, aparent nu din cauza fulgerelor, ci de mâini umane.
Un reamintire a măsurilor de siguranță
Cazul lui Largay servește ca o reamintire clară a importanței măsurilor de siguranță pentru drumeții de pe traseul Appalachian și pe alte trasee de lungă distanță. Appalachian Trail Conservancy subliniază necesitatea ca drumeții să poarte instrumente de navigație esențiale, hrană și apă suficientă și să-și împărtășească itinerarul cu cineva acasă. Înregistrările regulate și pregătirea pot face o diferență semnificativă în asigurarea siguranței drumeților.
Învățând din trecut
Dispariția și dispariția tragică a lui Geraldine Largay au lăsat un impact de durată asupra comunității de drumeții și asupra celor care o iubeau. Cazul ei servește ca o reamintire a naturii imprevizibile a sălbăticiei și a nevoii de precauție chiar și pentru drumeții experimentați.
Cazul lui Largay a determinat o revizuire a protocoalelor de căutare și salvare de pe traseul Appalachian. Lecțiile învățate din tragedia ei au condus la îmbunătățirea măsurilor de siguranță, inclusiv la îmbunătățirea infrastructurii de comunicații și la creșterea gradului de conștientizare a riscurilor potențiale asociate cu drumețiile în zonele îndepărtate.
În cinstea lui Geraldine Largay
Deși viața ei a fost scurtată, memoria Geraldinei Largay trăiește prin dragostea și sprijinul familiei și prietenilor ei. Amplasarea unei cruci pe locul unde stătea cândva cortul ei servește ca o amintire solemnă a spiritului ei de durată și a provocărilor cu care se confruntă cei care se aventurează în pustie.
Cuvintele finale
disparitie si moarte a lui Geraldine Largay pe traseul Appalachian rămâne un tragedie de neuitat care continuă să bântuie mintea drumeților și pasionații de natură. În același timp, lupta ei disperată pentru supraviețuire, așa cum este documentată în jurnalul ei, servește drept mărturie a spiritului uman de nestăpânit în fața adversității.
În timp ce reflectăm la povestea ei tragică, să ne amintim importanța pregătirii, a măsurilor de siguranță și a nevoii de îmbunătățiri continue în gestionarea traseelor pentru a asigura bunăstarea drumeților care îndrăznesc să se îmbarce în această călătorie epică.
După ce ați citit despre Geraldine Largay, citiți despre Daylenn Pua, un drumeț în vârstă de 18 ani, care a dispărut după ce a plecat să urce pe Scările Haiku, în Hawaii.
