Conspirația OZN-ului Die Glocke: ce i-a inspirat pe naziști să creeze mașina anti-gravitație în formă de clopot?

Scriitorul și cercetătorul în teorie alternativă Joseph Farrell a speculat că „clopotul nazist” seamănă izbitor cu un OZN care s-a prăbușit în Kecksburg, Pennsylvania, în 1965.

Clopotul nazist, sau în germană „Die Glocke” a fost un presupus dispozitiv tehnologic științific nazist extrem de secret, o armă secretă sau „Wunderwaffe” în Germania. Vederea retrospectivă a zilei actuale i-a determinat pe mulți cercetători la concluzia că o ambarcațiune cu farfurii asemănătoare OZN-urilor ar fi putut fi dezvoltată de cel de-al Treilea Reich. Dovezile tot mai mari par să confirme că germanii din epoca nazistă au dezvoltat tehnologii sofisticate pe care în unele arene societatea actuală le ajunge abia recent din urmă.

Conspirația OZN-ului Die Glocke: ce i-a inspirat pe naziști să creeze mașina anti-gravitație în formă de clopot? 1
Scriitorul și cercetătorul de teorie alternativă Joseph Farrell a speculat că „clopotul nazist” seamănă izbitor cu un OZN care s-a prăbușit în Kecksburg, Pennsylvania, în 1965. © Credit imagine: Wikimedia Commons

Die Glocke – proiectul Bell

Scriitorul polonez Igor Witkowski a făcut public pentru prima dată proiectul Bell în cartea sa „Adevărul despre Wunderwaffe”, unde susține că a descoperit existența proiectului Bell după ce a văzut stenogramele unui interogatoriu KGB al generalului SS Jakob Sporrenberg. Este de la sine înțeles că Schutzstaffel (SS) a fost o organizație paramilitară majoră sub Adolf Hitler și Partidul Nazist din Germania nazistă, care a condus multe experimente și proiecte secrete în timpul său.

Se spune că Sporrenberg a oferit informații detaliate despre un dispozitiv în formă de clopot umplut cu o substanță similară cu mercurul, care folosea cantități uriașe de energie electrică. Se spunea că Clopotul este un experiment anti-gravitație periculos, care a provocat îmbolnăvire și moarte la subiecții de cercetare, precum și la cercetători.

Inspirație pentru clopotul nazist

Un manuscris antic hindus numit Samarangana Sutradhara, un tratat poetic din secolul al XI-lea despre arhitectura clasică indiană, scris în limba sanscrită, atribuit regelui Paramara Bhoja din Dhar, descrie o mașină foarte asemănătoare cu clopotul nazist.

„Trebuie făcută corpul Vimanei puternic și durabil, ca o mare pasăre zburătoare din material ușor. Înăuntru trebuie pus motorul cu mercur cu aparatul său de încălzire de fier dedesubt. Prin intermediul puterii latente a mercurului care pune în mișcare vârtejul de conducere, un om care stă înăuntru poate parcurge o distanță mare pe cer.” ―Samarangana Sutradhara

Un alt poem epic hindus celebru, Mahabharata, datând din 4000 î.Hr., vorbește despre mașini zburătoare fantastice sau vimanas folosite de zei. Aceste vimane erau în formă de sferă și se transportau cu viteză mare de un vânt puternic generat de mercur. Aceste vehicule extrem de sofisticate au fost descrise cu mare detaliu, ceea ce implică faptul că au fost asistate de scribii din India antică și documentate astfel încât alți oameni să poată înțelege.

O parte importantă a dogmei naziste a purității rasiale și a conceptului de rasă ariană nobilă este în mare parte derivată din hinduismul antic. „Arienii” pe care i-au venerat și din care pretind că sunt descendenți se crede că au invadat India cu eoni în urmă din Asia Centrală și au stabilit o structură socială rigidă care a evoluat în sistemul de caste infam.

Miturile și legendele Indiei antice au avut un impact extraordinar asupra istoriei și societăților lumii, în special în Germania anilor 1940. Naziștii, sub îndrumarea lui Heinrich Himmler, au condus mai multe expediții în India și Tibet cu intenția de a studia legendele și artefactele vedic-hinduse și de a-și urmări strămoșii „arieni nobili”.

Una dintre cele mai notabile dintre acestea a fost Expediția Schaefer despre care mulți scriitori au teoretizat că avea o agendă ascunsă sinistră. Se știa că alte expediții naziste au fost efectuate în 1931, 1932, 1934, 1936 și, respectiv, 1939. Se teoretizează că la una sau mai multe dintre aceste expediții SS-ul a obținut informații care au contribuit la construirea Die Glocke - clopotul nazist.

În interiorul Clopotului erau amplasate două tobe contra-rotative. Mercurul (conturile alternative spun amalgame de mercur) a fost rotit în interiorul acestor tobe. Compuși ca jeleu de beriliu cu toriu au fost localizați în baloane în interiorul axei centrale. Compușii de beriliu utilizați au fost numiți „Xerum 525”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, parafina asemănătoare jeleului a fost folosită ca moderator în unele experimente cu reactoare, astfel că, prin implicare, Xerum 2 conținea cel mai probabil beriliu și toriu suspendate în Parraffin.
În interiorul Clopotului erau amplasate două tobe contra-rotative. Mercurul (conturile alternative spun amalgame de mercur) a fost rotit în interiorul acestor tobe. Compuși ca jeleu de beriliu cu toriu au fost localizați în baloane în interiorul axei centrale. Compușii de beriliu utilizați au fost numiți „Xerum 525”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, parafina asemănătoare jeleului a fost folosită ca moderator în unele experimente cu reactoare, astfel că, prin implicare, Xerum 2 conținea cel mai probabil beriliu și toriu suspendate în Parraffin. © Credit imagine: Mystic Sciences

Experimente în călătoria în timp?

Înainte de moartea lor, oamenii de știință care au condus experimentele Bell ar fi suferit de diverse afecțiuni, cum ar fi spasme nervoase, pierderea echilibrului și un gust metalic în gură. În timpul diferitelor experimente, zeci de subiecți testați pe plante și animale au fost, de asemenea, uciși de expunerea la radiații. Deci, care a fost exact scopul clopotului?

Potrivit mărturiei lui Sporrenberg, Die Glocke a fost asociat cu „separarea câmpurilor magnetice” și „comprimarea vortexului”. Witkowski afirmă că aceste principii fizice au devenit în mod obișnuit asociate cu cercetarea antigravitațională.

Potrivit unor fizicieni, dacă aveți un dispozitiv care poate genera un câmp de torsiune de intensitate extrem de mare, teoretic este posibil să „îndoiți” spațiul din jurul dispozitivului. În consecință, îndoind spațiul, îndoiți și timpul.

Ar putea fi posibil ca naziștii să folosească Clopotul pentru a efectua experimente științifice în călătorii în timp? Destul de interesant, este esențial să rețineți că proiectul a primit numele de cod „Chronos”, care înseamnă „Timp”.

Witkowski a mai susținut că un complex industrial situat lângă mina Wenceslas a devenit unul dintre principalele locuri de testare pentru Die Glocke. Ruinele unui cadru misterios din beton cunoscut sub numele de „The Henge” stau acolo astăzi și mulți au speculat că Henge a fost proiectat pentru a fi un tip de platformă de suspensie pentru a fi folosit la testarea capacităților de propulsie ale Bell. Scepticii au respins această teorie, susținând că The Henge nu este altceva decât rămășițele unui turn de răcire industrial.

Dispariția de după război

Soarta lui Die Glocke a fost subiectul multor speculații. Când eșalonul superior german și-a dat seama că războiul nu poate fi câștigat, liderii cheie și oamenii de știință au început să se evapore, părăsind Germania și dispărând din viziunea publicului. Ipotetic, aceste proiecte științifice secrete naziste au fost demontate și se presupune că au fost amestecate în puncte necunoscute. America de Sud și Antarctica ocupă locul înalt ca locații de interes.

În 1945, „The Bell” a fost scos din buncărul său subteran sub comanda și însoțit de generalul SS Dr. Hans Kammler, care era și responsabil de programul de rachete V-2. La bordul unui avion german masiv cu rază lungă de acțiune, primul avion echipat vreodată pentru realimentarea în aer și singurul suficient de mare pentru a transporta Bell. Nu avea să se mai vadă sau să se mai audă niciodată. Se specula că a ajuns în America de Sud.

În cartea sa, „Adevărul despre Wunderwaffe”, Witkowski susține că peste 60 de oameni de știință asociați cu proiectul au fost asasinați de SS înainte ca clopoțelul să fie transportat. Cook crede că generalul SS Hans Kammler a încheiat un acord cu armata americană, în schimbul tehnologiei.

În 1991, Vladimir Terziski, un imigrant bulgar, susține că a intrat în posesia unui documentar nazist care descrie unele dintre programele lor speciale de arme. Un interes deosebit îl reprezintă proiectele secrete V-7, care ar fi fost o serie de ambarcațiuni circulare care se putea ridica și coborî vertical și zbura la viteze și altitudini extreme.

A reapărut din nou clopotul nazist?

În 1952 și 1953, George Adamski - omul care este faimos pentru pretențiile sale că a avut contact continuu cu OZN-uri, că ocupanții erau din „Venus” ― ar fi fotografiat obiecte zburătoare în formă de clopot foarte asemănătoare. Cu toate acestea, cea mai mare parte a poveștii lui Adamski este bizară și dacă nu ar fi fost asemănările cu proiectele germane, despre care, desigur, Adamski nu ar fi putut să cunoască. Deci, există vreo legătură între OZN-ul fotografiat de Adamski și clopotul nazist?

Mulți teoreticieni cred că o ambarcațiune care s-a prăbușit în Kecksberg, Pennsylvania, în 1965, a fost fie „Die Glocke”, fie o încercare a guvernului SUA de a replica ceea ce făcuseră germanii cu 20 de ani în urmă. Oricare ar fi detaliile variantelor teoriilor conspirației, obiectul care a aterizat se prăbușește cu siguranță o asemănare izbitoare cu ceea ce a construit guvernul nazist cu 20 de ani mai devreme. Decenii mai târziu, în 2008, o altă navă cu o descriere similară a aterizat în Needles California.

Cuvintele finale

Chiar și după atâtea afirmații convingătoare, multe întrebări despre existența clopotului nazist rămân fără răspuns până astăzi. În timp ce mulți au identificat proiectul Die Glocke ca un alt pas în dezvoltarea civilizației umane, mulți nu cred așa. Recenziatorii mainstream au criticat întotdeauna afirmațiile despre Die Glocke ca fiind pseudoștiințifice, zvonuri reciclate și o pretinsă farsă.